Reflexii

În liniștea minții sub pleoapele închise vedeam un fel de sală chirurgicală sau asta mi-a trecut prin cap. Niște omuleți grii trebăluiau, ocupați. Am urmărit o vreme și apoi am întrebat în gând: ce sunt defapt aceste ființe gri? “ Doctorii galaxiei “ mi-a răspuns un gând sau așa am tradus dar dincolo de peretele minții venise cuvântul “ veterinari“.

🇩🇪

Bei geschlossene Augen in die Ruhe des Verstandes sah ich sowas wie eine Operationssaal. Drinen, einige graue kleine Wesen lieffen hin und her beschäftigt. „Wer sind diese Grauen?“ habe ich neugierig gefragt. Das seien die Ärzte der Galaxie hiess die Antwort aber mein Verstand hat falsch übersetzt. Korekt war die Antwort: Veterinär.

Am discutat cu un băiețel. Pe el nu îl mușcă tânțarii căci are o bilă care îl protejează. Am reușit să aflu că bila în care se află, este albastră dar se fisurează adesea. În fiecare zi fisurile se închid printr-un procedeu anume. De la o anumită vârstă însă bila dispare. “ Smaranda, când sunt oamenii bătrâni?“ “ Nu știu exact să îți spun, i-am răspuns. Eu am 58 de ani tereștri și presupun că sunt bătrână sau nu departe de asta.“ “ Corpurile astea de carne sunt tare sensibile.“ mai adăugă băiețelul la final.

🇩🇪

Ich hatte ein Gespräch mit ein kleiner Bub. Er hat ein Kugel zum Schutz. So, erfuhr ich dass der Kugel welche ihn umgibt sei blau. Oft kriegt diese Kugel Riesse die er täglich reparieren kann. Je älter die Menschen werden desto dünner die Kugel und dann verschwindet. „Smaranda, wann sind die Menschen alt?“ “ Ich bin 58 Erdenjahre alt. Ich denke ich bin sehr nahdran alt zu sein.“ “ Der Fleischkörper des Menschen ist sehr empfindlich.“ sagte er zum schluss.

Doberman de buzunar.

Dealungul anilor singurul numitor comun al zilelor și întâmplărilor a fost rugăciunea. Uneori zilnic, alteori sporadic, uneori conștient, alteori des, spontan. În acea zi, mergând spre lucru am început ca deobicei să spun o rugăciune. Mintea s-a oprit, cuvintele s-au dizolvat, din inimă s-a format un șuvoi care s-a unit cu fruntea și deschideau în infinit ceva nedefinit. Mintea stătea undeva în spate și privea tăcută. Asta trebuie că este ceea ce călugării ortodocși numesc rugăciunea inimii. Clar îmi este că această rugăciune nu poate fi intenționată. Aluneci în ea.

🇩🇪

Ich bin oft in Gebet vertieft, oder auch nur oberflächig als Tagesbegleitung für den Verstand. An dem Tag, unterwegs zur Arbeit, habe ich wie immer angefangen zu beten. Bald sind die Gedanken wie Dampf verpuft. Der Verstand verstummte. Aus dem Herzgegend öffnete sich ein Strahl welche sich mit dem Stirn verband und zusammen nach vorne im Nichts sowas wie ein Portal öffnete. Der Verstand im Hintergrund geblieben sah nur zu. Das muss der Gebet des Herzens sein dachte ich zum Schluss. Ich hatte davon gehört, Orthodoxe Mönchen sprachen manschmal darüber dass es sowas gibt.