La scurt timp după ce am început să mă caut s-a detașat observatorul. Tot mai des cu ochii pe ego: ce face, cum face, de ce. A fost un prim pas în direcția deidentificarii cu persoana ( corp, psihic, personalitate). Au trecut ani până observatorul observă că la rândul lui egoul observa mereu ca prin niște oglinzi: cum mă văd ceilalți, cum gândesc despre mine, am făcut o faptă nobilă, oare a văzut cineva, ce părere au, am făcut o prostie, oare a observat cineva, ce părere au, etc. În corp, defiecare dată când egoul privește în oglindă, se creează o tensiune, o bățoșenie de gen “ pieptul înainte “ care se intinde de la gât în jos.

Au trecut ani, trezire a, b, c, iluminare 1, 2, 3. Cevaul din mine spune că este timpul să reintegrez observatorul. Splitingul cauzat de ego și de observator trebuie să se vindece. Nu-i chiar așa de simplu cum am crezut. În piept mai simt uneori importanța de sine. Ceva ca un ego mai este sau doar un ecou?

Kommentar verfassen

Trage deine Daten unten ein oder klicke ein Icon um dich einzuloggen:

WordPress.com-Logo

Du kommentierst mit Deinem WordPress.com-Konto. Abmelden /  Ändern )

Google Foto

Du kommentierst mit Deinem Google-Konto. Abmelden /  Ändern )

Twitter-Bild

Du kommentierst mit Deinem Twitter-Konto. Abmelden /  Ändern )

Facebook-Foto

Du kommentierst mit Deinem Facebook-Konto. Abmelden /  Ändern )

Verbinde mit %s