Simt că este momentul să meditez. Caut o melodie și găsesc una care “ ajută “ la reglarea chakrelor. Mi se pare o idee bună. Închid ochii, vârtejuri apar, se rotesc . Mă văd copil, cam 3 ani. Sunt la bunici la țară. Sunt în casa unei prietene de vârsta mea. Văd clar camera. Tabloul mamei fetiței era rezemat de masă pregătit probabil să fie atârnat pe perete. Îl privesc cu atenție și îi spun prietenei că mămica mea este mai frumoasă. Fetița izbucnește în plâns și dă fuga la bunici și mă pârăște. La puțin timp după aceea sunt în curte la bunicii mei. Scandal mare. Bunica mă ține de mână și mă scutură vârtos. Cum de am fost atât de proastă să spun așa ceva vrei să avem scandal cu satul? Amintirea aceasta deși bagatelă, m-a urmărit adeseori în retrospectii. Oare de ce, mă tot întrebam?! Azi bănuiesc că a fost prima insuflare de vinovăție în frageda mea viață. Mă întorc în camera cu pricina. Este goală și plâng. “ Îmi pare rău că te-am necăjit “ spun acestei amintiri și simt o ușurare. Apoi vin alte amintiri din copilărie ce trebuiesc vindecate, unele cu stringuri din alte trecuturi. Abia apoi, vârtejurile revin, cer optimizarea funcționării lor, sunt conștientă că esența soțului și a băieților sunt una cu a mea, lumina devine mai intensă și sunt cu capul printre nori pufoși intr-o altă lume. Aici îl văd pe OM, matricea supremă, Fiul Creator. Arată ca un om din lumină, nu este nici feminin nici masculin, nu are față. Ședea în poziție lotus, cu atenția îndreptată spre locul unde apărusem eu. Așa cum privești la un ou din care iese un pui. Privesc în jur, de unde am ieșit totul este acoperit cu o plapumă deasă gri închis. Aflu că aceasta acoperă dimensiunea conștiinței oamenilor și este formată din mulțimea noastră de gânduri majoritatea inutile și negative. OM se ridică în picioare. Este uriaș. Eu cu conștiința, cu suflet și eul superior cu tot, îi ajung până la glezne. “ Stai, nu pleca! Am nevoie de ajutor, nu știu mai departe. “ Cu pașii lui uriași răscolește din mocirla plapumei dar aceasta alunecă de pe picioarele sale fără să lase urme. Privesc buimacă cum pleacă și mă simt singură și mică de tot. Tot ce am crezut că am „ajuns să fiu“ este nesemnificativ. “ Te-am văzut, te-am auzit“ . Cuvintele lui ajung la mine și au darul să mă mângâie.

Ieșită din meditație las informațiile să deruleze orizontal. Trebuie să repet zilnic această meditație de curățare și optimizare. Sufletul trebuie să strălucească liber nu după moarte ci în viață, ca să poți fi vizibil să îți fie auzite și văzute nevoile, dorințele, să îți fie corectată viața din mers, zilnic nou reformulată și actualizată.

Kommentar verfassen

Trage deine Daten unten ein oder klicke ein Icon um dich einzuloggen:

WordPress.com-Logo

Du kommentierst mit Deinem WordPress.com-Konto. Abmelden /  Ändern )

Google Foto

Du kommentierst mit Deinem Google-Konto. Abmelden /  Ändern )

Twitter-Bild

Du kommentierst mit Deinem Twitter-Konto. Abmelden /  Ändern )

Facebook-Foto

Du kommentierst mit Deinem Facebook-Konto. Abmelden /  Ändern )

Verbinde mit %s