Cine poate arunca în stradă așa o splendoare?

Comoara noastră cea nouă, constănțeanca Jady.

De două săptămâni la Alex, nu se satură de alintat. ❤

Spovedire

Mă așezasem să meditez. Fără să am o intenție anume. Ascultam melodia și alunecam în liniște. În minte a început o rugăciune de iertare și o deschidere spre Tatăl iertării. “ Doamne, asta am făcut, și asta am spus și geloasă am fost și de asta îmi pare rău. Atunci am fost ipocrită, altădată invidioasă… “ Toată viața mea a trecut prin fața ochilor minții și o dădeam mai departe spre Forul superior. Trecuseră aproape două ore și eu încă mai aveam de spus ceva. În minte s-a deschis o fantă în mijlocul căreia plutea un înger imens. Îngerul dreptății și judecății personale, interioare.

Presupun că fiecare din noi avem un program de autocenzură, de corectare și monitorizare interioară.

S-au aplecat spre noi cocorii, cu aripi ne atinge norii. Spre calea vieților nescrise, ne mână blând îngeri din vise.

Troieni de gânduri stau în drum. Muncim din greu la curățire și ardem spini, îi facem fum, s-avem acces la nemurire.

Norii minții s-au dat laoparte și soarele strălucea în cap. Ca și gata pregătită, informația: toată paleta vă stă la dispoziție. De la ucigaș la sfânt. În acea stare de claritate , acea informație îmi era cunoscută, naturală, normală. Apoi norii s-au tras la loc, soarele a dispărut. Normalul și naturalul știutului s-au estompat și mintea se întreabă: cine sau ce ne pune la dispoziție paleta? Cine sau ce suntem noi?